Salata verde este utilă în calmarea palpitațiilor, scăderea glicemiei și are acțiune calmantă

Specie euroasiatică, cunoscută de multă vreme în cultură şi apreciată în mod deosebit de romani, îşi are originea în Salata sălbatică (Lactuca serriola Torn.) care creşte şi în ţara noastră. O legendă mitologică pomeneşte de Junona, care a folosit Lăptuca pentru a o naşte pe Hebe fără dureri.

Sucul uscat la spare de Ia specia virosa, numit „Lactucarium”, era cunocut de Dioscoride, Columella şi Galen ca antispastic, calmant şi narcotic asemănător opiului. Sub numele generic de „salată” sunt mai cunoscute următoarele varietăţi: var. capitata — formează o căpăţână densă; var. ongifolia — frunzele nu se acoperă unele pe altele; var. crispa — cu frunze creţe; var. asparagina — tulpina tânără foarte cărnoasă, originară din China.

Compozitie

Salata verde de cultură conţine: 1%-1,4% protide, urme de substanţe grase, 1% hidraţi de carbon, cantităţi mici de sodiu (5 mg%), 150 mg% potasiu, 15 mg% calciu, 25 mg% fosfor, 0,4 mg% fier, 90 mg% vitamina A, câte 0,05 mg% vitamina B1 şi B2,0,3 mg% niacină şi până la 50 mg% vitamina C. Conţine 2 unităţi vitamina E.

Recomandari terapeutice

Intern. Salata verde este o excelentă plantă aperitivă, favorizând digestia şi fiind totodată uşor laxativă. Ea calmează inflamaţiile dureroase ale ficatului, vezicii biliare şi intestinelor, având în plus şi o acţiune coleretic-colagogă.

Recomandările marilor medici ai Antichităţii privind acţiunea antispasmodică şi calmantă este bine fundamentată azi, Salata fiind utilizată contra palpitaţiilor, tusei spasmodice, ca uşor hipnotică, anafrodiziacă, hipoglicemiantă şi laxativă. Proprietăţile diuretice sunt completate de cele privind eliminarea masivă a uraţilor, de unde recomandările în nefrită, litiază urică, dar şi în gută şi artrită.

Este, de asemenea, depurativă şi emenagogă (favorizând reglarea ciclurilor). Extern. Se recomandă contra degerăturilor. Totodată, având proprietăţi maturative, este utilă pentru resorbţia furunculelor şi panariţiului. Cosmetică. Salata verde manifestă o acţiune decongestionantă în cuperoză, recomandându-se totodată pentru tenuri uscate.

Salata

Mod de utilizare

Consumată ca atare; folosită abundent în masa de seară, favorizează instalarea unui somn liniştit şi combate constipaţia, provocând evacuarea bolului intestinal în dimineaţa următoare.

Decoctul este antispastic, calmant şi diuretic. Se preparâ din 60-80 g la un litru de apă, cantitate care se bea în cursul unei zile. Cataplasme maturative calde, ale abceselor, cu frunze fierte.

Loţionări ale tenului cu decoct dintr-o salată la 0,5 1 apă, fiert îndelung (cca 2 ore). Observaţii. Seminţele au şi ele proprietăţi medicinale, fiind calmante ale tusei, antispastice, sub formă de infuzie cu o linguriţă la cană, 2-3 căni pe zi, iar în uz extern, pot fi folosite în igiena oculară pentru blefarite, conjunctivite, sub formă de spălături Iocale cu decoct preparat dintr-o linguriţă la o cană de apă.

Loading...